Autoare: Raluca Marcu
Cât și în ce fel continuăm să influențăm viitorul tinerilor de la sat – acum și in comuna Daneș
Una dintre super-ideile mele în materie de scriere de articole este să încerc să mă pun în papucii celor despre care scriu. Mă gândesc la asta de fiecare dată când pun degetele pe tastatură și caut feluri cât mai potrivite pentru a reprezenta tinerii de la sat. De data asta nici n-a trebuit să caut papucii potriviți, că ei mi-au fost oferiți de către fratele meu mai tânăr – dar major – cu un job stabil, un apartament în chirie și cu studii suficiente pentru cât a simțit el că are nevoie. M-a întrebat din neant dacă știu vreun curs de reconversie profesională care să-i ofere garantat o șansă de a lucra în domeniul IT, respectiv șansa de a câștiga mai mulți bani. Cum nimic nu-i garantat și deciziile trebuie luate pe cont propriu, dar mai ales pe bază empirică, i-am propus să ne auzim la un telefon și să discutăm. Din vorbă în vorbă, și poate și din puțină frustrare, mi-a spus:
„Da’ chiar totul începe de când ești mic? Dacă vrei să fii fotbalist, trebuie să fii dus pe teren la 5 ani, dacă vrei să fii designer de jocuri video trebuie să începi de mic să te joci măcar… Și dacă nu le faci de mic, atunci ce?”
Uite așa s-a oferit frate-meu să-mi fie inspirație pentru discuția noastră, care nu doar că va situa contextul proiectului „Viitor schimbat pentru tinerii de la sat” într-un cadru mult mai realist, dar va aduce în prim plan și nevoia de a acționa rapid în cât mai multe regiuni din țară.
Frate-meu și cu mine suntem „de la oraș”, în esență și privilegiați. Nici el și nici eu nu ne-am permite să ascundem faptul că au existat oportunități pentru dezvoltarea noastră și în afara orelor petrecute la școală. Cu toate astea, amândoi am simțit acut lipsa unui ghidaj în ceea ce privește alegerea unei cariere, iar despre lipsa consilierii vocaționale la sat și despre importanța ei, am scris în mai 2022.
*Bine, bine, noi… Dar cum arată situația tinerilor de la sat?
Un răspuns pe scurt: încă rău; pentru un răspuns pe larg, citește în continuare.
15 adolescenți de școală gimnazială din Seleuș, comuna Daneș, jud. Mureș au participat în ultimele două luni la atelierele de auto-cunoaștere, dezvoltare personală și orientare în carieră organizate de Asociația Casa Naturii.
Nevoile tinerilor din Seleuș sunt similare cu cele ale tinerilor din Laslea despre care ați tot citit la noi pe blog. Putem vorbi iar despre situațiile financiare precare, despre lipsa consilierilor școlari, despre părinții care n-au avut acces la educație de calitate și care, deși încearcă să ofere copiilor lor tot ce pot, sunt cuprinși de treburile cotidiene, de greutățile zilnice, de lipsa pregătirii și perspectivelor de viitor. Ratele absenteismului și ale abandonului școlar în Seleuș ating, neofocial, uneori și procentul îngrijorător de 50%. Vorbim despre același cerc vicios care trage în jos generații după generații… Dar noi ne-am hotărât de acum, să vorbim mai mult despre rezultate. După ce am implementat primul proiect pilot în Laslea (urmează să scriem și despre rezultate; dar precum bănuiți deja, rezultatele se văd în timp), am dat startul unui proiect similar, adaptat și rafinat după prima experiență, proiect posibil tot datorită grantului StartONG finanțat de Kaufland România și implementat de Asociația Act for Tomorrow.
Ceva trebuie să se schimbe, iar schimbările chiar pot începe de la sat.
Au fost două luni pline de activități pentru tinerii cu vârste între 11 și 15 ani din Seleuș. În cele trei sesiuni, adolescenții au avut acces la resurse si materiale tematice pentru dezvoltarea autonomiei, înțelegerea personalității și pasiunilor lor. Spre final de training, tinerii selectați au reușit să contureze împreună cu formatorul un plan de viitor adaptat pașilor de urmat pentru atingerea obiectivelor setate, dar au descoperit împreună și elementele ce țin de branding-ul personal – care să-i ajute in timpul interviului ori atunci când își modifică CV-ul.
De ce este important ca aceste întâlniri de consiliere vocațională să continue și să ajungă în toate regiunile din țară?
- Majoritatea părinților de la sat nu au resursele financiare pentru a-și trimite copiii să încerce lucruri noi
Ziceam la începutul articolului că fratele meu și cu mine suntem privilegiați că am făcut școala la oraș. Am specificat asta pentru că de multe ori primeam invitații de la Palatul Copiilor, unde se ofereau ore de canto, teatru, laboratoare de chimie, și toate astea, fără costuri. La sat în schimb, tinerii n-au un palat dedicat hobby-urilor lor. Majoritatea dintre ei nici nu știu că astfel de locuri există. Cu ajutorul unui plan bine pus la punct, implicit după recunoașterea și stimularea identificării de pasiuni, tinerii împreună cu profesorii coordonatori pot explora diverse activități. De exemplu, dacă 7 tineri din 15 și-au exprimat pasiunea către teatru, un următor pas ar fi chiar inaugurarea unui club la sat, ș.a.
- Reconversia profesională este un proces destul de anevoios.
Necesită mult timp și chiar resurse financiare. Când am căutat cursuri de IT pentru fratele meu la diverse școli din regiunea Moldovei, am observat că preturile în medie sunt de 300 de euro pe lună – asta în condițiile în care IT-ul este un domeniu vast, cu mai multe arii de activitate, iar dacă nu știi pe ce cale vrei să o apuci, e clar că trebuie să investești mult mai mult până când descoperi ce ți se potrivește/ dacă ți se potrivește. - Nu oricine este posibilitatea/ are încrederea necesară să își schimbe cariera după o anumită vârstă
Mediile defavorizate trebuie înțelese într-un mod holistic. Sărăcia vine la pachet nu doar cu lipsa banilor, ci și cu limitarea oportunităților de dezvoltare. Ori, mai bine spus, când crești într-un mediu defavorizat, ariile spre care poți să te îndrepți sunt mult mai restrânse. De aceea, este tare important să ne înțelegem privilegiile și să nu judecăm atunci când ne întâlnim cu situații pe care nu le agreăm. Lipsa încrederii în sine este un aspect cu care noi, la Casa Naturii ne întâlnim constant, atât în relație cu tinerii, cât și cu comunitatea în sensul larg.
Mai adăugăm la asta și faptul că majoritatea persoanelor aflate în dificultate materială nu vor putea abandona un loc de muncă, fie el și prost plătit atunci când facturile se adună și nevoile devin tot mai mari.
- O carieră proiectată la 15 ani, nu înseamnă neapărat că va fi realizată la 20
Câți dintre noi am realizat planul proiectat și gândit în adolescentă? Eu, de exemplu, nici nu m-am apropiat de visul de a deveni doctoriță/polițistă/scriitoare. Cred că e normal să ne imaginăm lucruri spre care să tindem, și poate că ăsta e de fapt, avantajul cel mai mare al acestor training-uri.
Să luăm de exemplu câteva statistici din 2019 care ne arată că peste 40% dintre tinerii cu vârsta de 15 ani au un nivel scăzut de cunoștințe (citit/matematică/științe), dublu față de media Uniunii Europene. Dar, dacă mai mulți tineri cu vârste între 11 si 15 ani ar participa la astfel de întâlniri, unde trebuie să-și imagineze, să spună cu voce tare, să proiecteze un plan concret de viitor, ba chiar și să acționeze în așa fel încât să-l îndeplinească (deși, fie vorba între noi, există și spațiu de răzgândire), atunci cu siguranță aceasta medie ar scădea considerabil. Tinerii s-ar implica mai mult la orele de biologie dacă pe planul lor ar apărea „vreau să devin medic veterinar”, și sigur că la matematică ar ridica mai des mâna dacă un instructor specializat pe autodezvoltare i-ar explica că trebuie să știe să calculeze discount-uri și taxele pe sumele încasate chiar și când cel mai mare vis este acela de a deveni influencer pe Instagram.
- Temeri care pot fi amorțite
În 2012, Evenimentul Zilei publica un articol unde se prezenta faptul că peste 70% dintre romani nu știau să-și pună în evidentă realizările profesionale. Studiul a fost efectuat de o platformă care astăzi nu mai există, și din păcate nu pot citi prea multe despre metodologia prin care au fost analizate datele. Însă, intuitiv, această greșeală se întâlnește des. Teama de a nu te lăuda prea mult, teama de a nu fi plăcut, teama de a nu exagera, ori, reversul medaliei… sunt simptome care ar putea fi tratate cu un pic de ajutor venit din partea unui profesionist (vedeți, dorința de a deveni doctoriță brusc a reapărut).
- Dinamici de grup
Adolescenții aflați la „vârste critice”, nu se confruntă doar cu schimbări hormonale. Experții spun că adolescenții se confruntă cu probleme ce țin de identitate, anxietate, luarea propriilor decizii, filtrarea informațiilor cu care copleșiți zi de zi. Astfel activitățile efectuate în grupuri restrânse de elevi, pot fi benefice pentru fiecare individ. La asta se adaugă și faptul că de-a lungul sesiunilor vor realiza că nu sunt singurii care trec prin aceste situații. Ba mai mult, vor avea puse la dispoziție strategii și tactici care să le faciliteze procesul de auto descoperire.
Concluzia?
Da! E NECESAR să începem de mici procesul de identificare a carierei, chiar dacă nu știm care va fi rezultatul final. Deocamdată, acest proces este accesibil doar unor comunități privilegiate. Copiii de la sat nu au garanția acestei oportunități. Tocmai de aceea, trebuie să continuăm și să ajungem la cât mai mulți tineri din comunitățile rurale.
Dați de veste! Noi suntem mândri că în satul Seleuș 15 tineri sunt mult mai pregătiți pentru viitorul lor. Mulțumim Școlii Gimnaziale Seleuș și formatoarei noastre, Loredana Egri, pentru parteneriatul și implicarea lor în acest proces.
Viitor schimbat pentru tinerii de la sat este un proiect realizat printr-un grant Start ONG finanțat de Kaufland România și implementat de Asociația Act for Tomorrow.
Start ONG este un program lansat de Kaufland România și implementat de Asociația Act for Tomorrow. Domeniile vizate sunt: educație, sănătate, mediu, social și cultură. Valoarea totală a programului este 500.000 euro. Programul Start ONG este cel mai simplificat instrument de finanțare comunitară destinat ONG-urilor tinere, instituțiilor non-administrative și grupurilor informale/de inițiativă.
