Autoare: Patricia Nicolae, Raluca Marcu
Educația în România este cu adevărat precară?
Probabil deja v-ați dat un răspuns și asta datorită viziunii și experienței personale cu privire la educație și școală. Dacă nu ați fost niciodată pus în situația de a merge flămând la ore, ori cu papucii roși de atâta purtat pe câmp, veți spune că școala a reprezentat un element major în dezvoltarea personală și profesională.
Iar dacă timpul petrecut la școală nu era ”timp pierdut”, când ar fi trebuit să fiți la muncă pe ogor, ajutând părinții cu treburile gospodărești ori având grijă de frații mai mici, atunci s-ar putea spune că ați avut parte de-a dreptul la educație cu adevărat.
Din nefericire, mulți copii de la sat nu beneficiază de acest drept fundamental. Câteva statistici ne arată situația îngrijorătoare a 46,15% din populația României, adică cea care trăiește în mediul rural.
Rata analfabetismului se ridica la 2,15%, în anul 2018 (comparativ cu 0,7% prezentă în mediul urban, în același an). Aproape 5% din populația mediului rural nu are studii, iar 36,5% termină doar școala generală.
Întrebarea e: De Ce există aceste diferențe între cele două fețe ale României?
Dificultățile materiale
Aproape jumătate din populația care locuiește în mediul rural se află în risc de sărăcie ori sunt grupuri excluse social. Portretizați de societate ca fiind ”neajutorați”, ”săraci”, ”ghinioniști”, aceste grupuri luptă zi de zi pentru supraviețuire. Și o fac cum pot ei mai bine. Lucrează mult, merg pe câmp, cu ziua, la negru… Însă, de multe ori, eforturile pe care le fac ei nu sunt suficiente. Oricât ar încerca să ajungă ”în pas cu lumea”, cercul vicios al sărăciei nu se rupe. Așadar, își iau cu ei copiii și lucrează cot la cot pentru a pune câteva bucate pe masă.
În astfel de condiții, copiii nu sunt pregătiți pentru a merge la ore. Vor ajuta familia, vor contribui la venitul zilnic și astfel, școala își pierde din utilitate, evaporându-se din farmecul copilăriei lor. Din păcate, mulți nu ajung să știe să citească ori să scrie, unde să mai vorbim de socoteli, de creativitate ori experimente și științe naturale.
Alcool/ Violență
În alte situații, părinții sunt dependenți de alcool și își neglijează copiii. Copiii abuzați fizic sau emoțional au o stimă de sine scăzută, au sentimentul de vinovăție constant, suferă de anxietate și au dificultăți în a avea încredere. De multe ori copiii abuzați fug de acasă sau, din contră, se simt obligați să rămână în locul în care au fost crescuți din cauza fricii de separare și a sentimentelor de vinovăție care-i cuprind. Poate își asumă rolul de protectori ai fraților mai mici, ori poate devin ”stâlpul familiei”, aducând acasă venitul muncii lor grele. Cert este că, în cele mai multe cazuri, copiii care NU au un climat familial liniștit nu se vor concentra cum se cuvine la ore și astfel, vor ajunge să renunțe definitiv (asta dacă nu găsesc un sprijin moral și material într-un alt loc).
Infrastructura școlară și naveta
38% din școlile din mediul rural nu au toaleta în incinta școlii și nu au sisteme care să asigure apă curentă. Unele școli nu sunt încălzite, nu sunt păzite decât de câini și mobilierul interior este vechi și ne-recondiționat.
Când vine vorba de accesibilitate, în medie, în mediul rural există o școală generală la fiecare 257 de elevi, dar asta nu înseamnă că tinerii nu trebuie să meargă kilometri pe jos, ori să folosească mijloace de transport în comun care au și ele problemele lor. Proiectul FocuSAT pe Transport, organizat de Asociația pentru Dezvoltare Activă, redă problemele cu care se confruntă navetiștii din țară. Le puteți citi pe pagina lor de Facebook, în link-ul de mai sus.
Mare parte din școlile din mediul rural nu sunt echipate cu echipamente digitale și am văzut cu toții cum pandemia a agravat situația educației în mediul rural în lipsa calculatoarelor, videoproiectoarelor sau infrastructurii wi-fi, etc. Nici profesorii, nici elevii nu au reușit să se conecteze online la ore, în mediul rural, accentuând și mai mult diferențele dintre școala la oraș și școala la sat.
Motivația scăzută a profilor din mediul rural
Proiectul Prof21 organizat de Fundația World Vision, scoate la iveală motivația scăzută a profesorilor din mediul rural (bineînțeles, nu este cazul fiecărui profesor din mediul rural, avem multe exemple de profi cool, apreciați de elevi și iubiți, totodată). De obicei, aceștia fac naveta, sunt la început de carieră, ori sunt mai slab pregătiți comparativ cu cei care activează în instituțiile școlare din mediul urban. Efectele motivației lor scăzute se răsfrâng și asupra metodelor educaționale aplicate copiilor. Dacă profesorii nu reușesc să-și atragă elevii spre educație, prin stârnirea curiozității și utilizarea unor soft-uri digitale interactive, ori nu reușesc să explice materia conform vârstelor elevilor, aceștia din urmă vor înceta să participe, cu adevărat, la ore.
Este, atunci, educația la sat o cauză pierdută?
Cu siguranță nu, atâta timp cât organizații nonguvernamentale, grupuri civice, oameni cu funcții publice și ”influenceri” vor continua să pună pe agenda publică problema educației la sat. Și, nu doar atât, vor implementa și activități și programe ce vor asigura o educație calitativă și în mediul urban.
Ce a făcut Asociația Casa Naturii pentru a proteja interesele copiilor din Laslea în ceea ce privește accesul lor la educație?
Ne desfășurăm activitatea în Laslea, lângă Sighișoara, în Transilvania. Din cei 4.000 de locuitori, 800 sunt copii și tineri cu vârste între 0 și 25 de ani, iar 430 dintre ei sunt înscriși la școala locală.
În anul 2019, din 28 de elevi de clasa a VIII-a, 14 au absolvit, 6 au participat la examenele naționale și 0 au promovat.
În 2020 și 2021, 2 dintre elevii de clasa a VIII-a au promovat examenele naționale.
Experiențele din ultimii 3 ani ne-au ajutat să propunem un nou program îmbunătățit: Clubul Copiilor Laslea. Un club pentru copii, axat pe recuperarea și progresul în alfabetizare. Propunerea noastră și-a găsit un partener de nădejde în Fundația TELUS International Romania, care s-a alăturat cauzei educației de calitate la sat.
O rețetă sintetizată a întregului proces arată cam așa:
- Înțelegem textul scris,
- Ne exprimăm gândurile cu privire la subiectele date,
- Folosim browsere și aplicații digitale pentru cercetare,
- Accesăm jocuri educaționale,
- Învățăm să utilizăm office,
- Facem prezentări în fața colegilor,
- Colaborăm și lucrăm în echipe restrânse,
- Învățăm să ne exteriorizăm emoțiile și opiniile într-un mod constructiv.
Obiectivul a fost să lucrăm cu un grup mic, iar acesta să beneficieze de un proiect lung. Experiențele ne-au arătat că investițiile pe termen lung și aprofundate vor aduce rezultate calitative atunci când vine vorba de alfabetizare.
Ne adunăm, așadar, o dată pe săptămână la sediul asociației. Asigurăm transportul copiilor care vin la club din alte sate, și astfel, constant, lucrăm cu 15 copii cu vârste cuprinse între 6-14 ani. Împărțiți în 3 grupe, în funcție de vârstă și nevoi, se folosesc de toate resursele puse la dispoziția lor pentru a învăța într-un mediu calm, creativ și inovativ, alături de 2 formatori.
Proiectul se va finaliza în decembrie 2021, iar cum rezultatele nu întârzie să apară, suntem convinși că prin astfel de programe putem rupe cercul vicios al vulnerabilității și putem împuternici tinerii prin educație.ff
Cum am ajuns să creăm un astfel de concept?
Încă de la înființarea Asociației, ne-am propus să ne ghidăm programele educaționale pe 4 axe strategice, potrivite nevoilor copiilor cu care lucrăm.
- Educație ecologică
- Educație antreprenorială
- Educație civică
- Digitalizare
Situația îngrijorătoare și rata analfabetismului ridicată ne-au făcut să conștientizăm nevoia unui club de lectură adaptat copiilor, astfel încât ei să își dorească să fie prezenți și să asimileze informații noi. Primul club a fost organizat în Laslea, înainte de pandemie și primea copii din 5 sate apropiate.
Organizat sub formă de lecții de teatru ori joc, copiii citeau versuri, scenete și povești care-i făceau să uite că ”de fapt, studiază”. Acompaniați de două trainere locale, copiii se simțeau ca la club, nu ca la școală, ceea ce a garantat succesul programului nostru.
Mai târziu, profu de mate, unul dintre profii cool îndrăgiți de copii și membru fondator al Asociației, a început să introducă la ore soft-uri 3D.
Lipsa școlii (în primăvara anului 2020) și școala online (toamnă – iarnă 2020-2021) au marcat un declin. Fără echipamente tehnice, fără motivație, fără club și cu situații materiale din ce în ce mai grave, copiii cu care lucram au început să piardă din ce în ce mai mult. Astfel că ne-am adaptat condițiilor.
Am intermediat școlii din sat 30 de calculatoare și astfel, copiii au reușit să aibă acces la școala online. Și ce mai ore… cu tool-uri digitale prin care copiii puteau vedea cavitatea bucală în 3D, simulări de decolare și măsurători interactive.
Am dat startul clubului online, iar după lockdown, am reușit să finanțăm un club de carte pentru 5 luni. 80% dintre copiii cu care lucrăm constant și-au îmbunătățit competențele lingvistice și sociale. Așa ne-am dat seama că, dacă ne concentrăm pe lucruri simple, dar fundamentale, cum ar fi cititul, copiii înregistrează progrese bune și foarte bune într-un timp scurt. Copiii care vin astăzi la club vor deveni oamenii puternici de mâine. Vor avea scopuri bine stabilite, rezultate pe măsură și vor putea dovedi că SE POATE și LA SAT.
Desene: Raluca Marcu
Imagini: arhiva asociației
Clubul Copiilor Laslea este finanțat de către Fundația TELUS International Romania.
