You are currently viewing Cum le vorbim copiilor despre război?

Cum le vorbim copiilor despre război?

AUTOARE: RALUCA MARCU, ÎN DISCUȚIE CU ALEXANDRA GHEBELEȘ, PSIHOLOG CLINICIAN, ASOCIAȚIA MENTAL HELP

Despre război – o discuție încărcată emoțional, un conflict care ne acaparează toată atenția și ne poate cauza stres. Așa am putea denumi astăzi rezultatele simțite în urma discuțiilor despre conflictul armat, încă în desfășurare, dintre Rusia și Ucraina. Cu sau fără voia noastră, copiii află și ei despre război. De data asta, nu din cărțile de istorie, ci de la prieteni, de la știri, de pe social-media sau de la adulți. Dar, cât de pregătiți suntem noi, adulții, să le vorbim copiilor despre război? Am rugat-o, așadar, pe Alexandra Ghebeleș, psiholog clinician și fondatoarea Asociației Mental Help să ne ofere câteva sfaturi cu privire la cum putem aborda acest subiect sensibil.

Le spunem sau nu copiilor despre război?

Plecăm de la premisa că părinții sunt plase de siguranță pentru copiii lor. Relațiile sănătoase se bazează pe încredere, cu atât mai mult, copiii au nevoie să știe că părinții vor fi alături de ei, indiferent de ce le rezervă viitorul. Altfel spus, discuțiile despre război NU ar trebui evitate. Așadar, un prim pas este adresarea întrebării: „Ce știi despre acest subiect?” Răspunsul copilului îl va ajuta pe adult să identifice posibilele erori și să le demonteze, ori, să stabilească nivelul de înțelegere și să construiască în funcție de acesta. Important este să ne amintim că cei mici adresează întrebări atunci când au încredere în răspunsurile părintelui/ adultului. Evitarea întrebărilor poate duce la pierderea încrederii sau ascunderea unor viitoare dificultăți cu care s-ar putea confrunta.

Pregătim copilul, NU schimbăm mediul!

Din dorința de a proteja, părinții deseori încearcă să controleze mediul și să elimine factorii declanșatori ai emoției. Această atitudine, însă, nu ajută pe termen lung, ci îngreunează procesul copilului de a învăța cum să facă față dificultăților. Din păcate, nu putem opri conflictul. Putem totuși, să-i asigurăm pe copii că „aici și acum nu este război”. Ei au nevoie să știe că atât timp cât sunt în preajma noastră, vom face tot posibilul pentru a-i ține în siguranță. De multe ori, poate fi copleșitor pentru părinți să înfrunte ei înșiși factorii stresori și să răspundă nevoilor copiilor. Tocmai de aceea, am pregătit 4 „metode” de comunicare care pot fi utilizate în această perioadă.

introspecția mea

Copiii simt emoțiile părinților și sunt extrem de intuitivi. Este esențial ca înainte de a purta o discuție cu minorul, să ne luam un moment de răgaz pentru a ne analiza propriile stări. Iar atunci când ne simțim copleșiți, să știm să cerem ajutor.

• Încercăm să nu transmitem în mod direct copilului fricile noastre cu privire la prezent sau viitor, astfel, evităm scenariile catastrofice, chiar dacă le gândim ori ni le imaginăm. 

• Ne amintim că noi suntem universul copilului, simbolul iubirii, siguranței și al bunăstării. Trebuie să le reamintim că în prezent ei sunt în siguranță.

• Atunci când totul pare dificil, putem apela la un psiholog.

ne înconjurăm (și) de bine

Nu neapărat pericolul este declanșatorul emoțiilor copleșitoare, ci absența unor mecanisme de protecție (coping). Astfel, rolul nostru este acela de a dezvolta aceste mecanisme. Nu încetăm să căutăm și să încurajăm activitățile care dau copilului o stare de bine. 

Spunem Nimeni nu știe ce ne rezervă viitorul. Aici și acum nu este război. Ești în siguranță. Războiul acesta reușește să ne unească și să ne dezvolte empatia. Lasă-mă să-ți povestesc cum oamenii s-au unit pentru a ajuta refugiații din Ucraina. 

Nu spunem Totul va fi bine! Hai să nu ne mai gândim la asta!

suntem în siguranță

Este de datoria noastră să echipăm copilul cu abilități de gestionare și înțelegere a emoțiilor declanșate de un astfel de eveniment. Emoțiile sunt inevitabile și, uneori, pot fi neplăcute. Dacă le trăim și le înțelegem, ele se vor disipa.

Emoții Pozitive VS Emoții Negative

Emoțiile sunt emoții. Sunt naturale și le trăim cu toții. Ele au rolul de a ne transmite un mesaj. Este important să dăm nume acestor stări și să dezvoltăm ACCEPTAREA lor. Uneori ne este frică, dar identificăm ce anume ne provoacă frica și învățăm să o gestionăm. Ne este frică de război, dar ne amintim că noi acum suntem în siguranță, pentru că tot ce avem este AICI și ACUM.

vorbim, ne jucăm și înțelegem

Putem intra în lumea copiilor prin joc. Folosind simboluri sau exemple din viața reală, putem explica concepte necunoscute lor (de ex. Te-ai întâlnit cu situația în care două persoane își doresc același lucru?). 

• Copiii sunt curioși, iar imaginația lor le permite să creeze o mulțime de scenarii. Încercăm să nu folosim un limbaj catastrofic, ci să prezentăm doar faptele reale.

• Ne ajustăm limbajul în funcție de vârsta și capacitatea de înțelegere a copilului. 

• Este important să fim atenți la conținutul pe care-l vizionează minorii, să îl filtrăm și să punem limitele adecvate. 

 

© 2022 Asociația Casa Naturii | Mulțumiri prietenilor noștri de la Mental Help România

razboi copii

Lasă un răspuns