Interviu cu Ionuț, co-fondator al asociației și prof de mate în sat

1, Puteți să ne povestiți puțin despre ‘proful de mate’ la el acasă ? Background, hobby-uri și pasiuni, studii, etc.

Sunt inginer electronist, mă pasionează tot ce e legat de „fiare” cum le zice Elena, sora mea și co-fondator la asociație.  De mic am fost interesat să aflu ce e în spatele calculatoarelor, cum funcționează aparatele de prin casă. Așa că la mine în cameră aveam de atunci înșirate cabluri, fire, plăcuțe electronice, aparate de măsurare, spre disperarea mamei.

2. Cum ați ajuns să predați matematica în Laslea?

Printr-o întâmplare. Mă mutasem de foarte puțin timp din București în Laslea, satul copilăriei mele, cu gândul să fac ce știu eu mai bine: asistență IT și calculatoare. Numai că la jumătatea anului școlar copiii au rămas fără prof de mate, care s-a mutat în altă parte. Nu existau înlocuitori și am fost rugat să preiau ca netitular clasele până la sfârșitul anului. Asta se întâmpla în 2018. După cum e evident, am rămas un pic mai mult de un semestru

3. Ce v-a determinat să faceți ”marea schimbare”? Cu ce așteptări ați plecat din București ?

După 30 de ani de București și corporații, aveam nevoie de schimbare. Nu mai voiam să stau în trafic toată ziua, să văd betoane și agitație zilnic. Când am plecat la Laslea știam la ce să mă aștept, cunoșteam bine satul după atâția ani de venit lunar la bunica. Chiar a fost o „de-stresare” să știu că nu mai trebuie să fac 300 km dus vinerea după program și întors duminica după-masa înapoi la București. Dar cu siguranță când am venit aici nu mă gândeam să predau la școală. Mai fusesem la școală în Laslea, 2 săptămâni când am terminat clasa a III-a și venisem în vacanță mai repede de la București. Acum a fost întoarcere diferită la școală.

4. Ce vă place cel mai mult în Laslea? Aici mă refer atât la profesie cât și la viața la țară.

Este locul unde frumusetea vacanțelor si jocurilor din copilărie se completează cu plăcerea de a face lucruri de adult, sub guvernarea unei linisti psihice.

5. Care sunt părțile negative sau ce nu vă place la predatul la sat ?

Faptul că trebuie să mă lupt cu lipsa de educație, nepăsarea și neimplicarea unor părinți, care se reflectă în comportamentul și modul de a fi al copiilor.

6. Știm că, pe lângă predat, sunteți și voluntar la asociație. Povestiți-ne puțin despre responsabilitățile dumneavoastră în cadrul Asociației Casa Naturii.

Eu sunt omul din teren de la asociație. Ceilalți membri nu locuiesc aici, așa că eu mă ocup de toate aspectele practice, logistice, contabile. Mă ocup și de dialogul fizic cu copiii, părinții și școala, care ne este partener oficial încă de la început. Pe fond, sunt implicat în toate activitățile educaționale care țin de științe aplicate. Implementez partea de digitalizare a procesului de educație, alfabetizare digitală a copiilor. La Clubul Copiilor, care se desfășoară chiar în curtea noastră, fac atelierele de competențe digitale.

7. Care a fost cea mai mare provocare pe care ați întâlnit-o de când ați devenit profesor și voluntar în Laslea ? Dar cea mai frumoasă amintire ?

Una din provocări aș putea spune ca a reprezentat-o trecerea peste neîncrederea celor din jur (colegi, comunitate) că se va putea face ceva mai mult sau mai bine. Lucrurile frumoase sunt emoțiile pozitive date de cei câțiva elevi care au ințeles rolul benefic al invățării și au luat note bune la evaluări, iar acum ca liceeni mă caută să imi spună că „lectia cutare pe care ne-ati bătut la cap să o invătăm ne-a adus notă bună și ușurință la liceu”.

8. Ați observat, de-a lungul celor trei ani de activitate ai asociației, o îmbunătățire sau schimbare în viața comunității ?

Suntem o picătură într-o mare de probleme. O picătură importantă ce-i drept, ca cea pe care o aștepți când ești în deșert și îți dorești să dai peste o oază. Problemele comunității au cauze adânci care nu se repară decât cu persistență și pe termen lung. Și misiunea noastră e cu bătaie lungă, noi lucrăm acum cu copii ca să îi vedem cum își schimbă comunitatea în 10-15 ani. Până atunci, este vorba doar de muncă de zi cu zi, ale cărei efecte în viața comunității se vor vedea persistent în cel mai bun caz când voi ieși eu la pensie, și atunci doar dacă entuziasmul ong-iștilor ca noi va fi dublat de un răspuns real al autorităților.

9. Cum a primit comunitatea din Laslea și împrejurimi activitatea asociației de-a lungul anilor? Au existat schimbări în atitudinea comunității față de asociație după o anumită perioadă?

La început nu înțelegeau de ce ar vrea cineva să facă bine fără interese ascunse. Sunt sigur că și acum mai sunt săteni care cred că vrem să ne îmbogățim într-un fel sau altul pe seama asociației și copiilor. Îi înțelegem, trăim într-o societate în care încrederea între oameni este foarte scăzută. Dar majoritatea sătenilor s-au convins până acum de calitatea intervenției noastre pentru educație, cu unii colaborăm foarte bine și ne ajută fie prin voluntariat, fie prin donații. Le mulțumesc tuturor pe această cale.

10. Dacă ar fi să puneți în cuvinte cel mai important lucru pe care l-ați învățat de când v-ați mutat în Laslea, care ar fi acela?

Nu incerca să îl inveți direct pe neștiutorul bătrân care „le știe pe toate”…. călăuzește-l spre a realiza singur.