Echipa
Cinzia este absolventă de pedagogie la Brașov, o tânără extraordinar de implicată, crescută la noi în comună și primul nostru angajat. Ni s-a alăturat mai întâi ca voluntar în plină pandemie, când s-a oferit să lucreze pe net cu copiii ca să îi țină în priză la citire. De atunci lucrurile au evoluat și acum este implicată în două proiecte: face ateliere de educație menstruală și club de lectură cu copiii din cele 5 sate ale comunei: Laslea, Florești, Mălâncrav, Roandola și Nou Săsesc. Am pregătit un interviu cu ea ca să vă ajutăm să o cunoașteți mai bine.
- Cinzia, dacă ar fi să folosești doar 3 cuvinte ca să te descrii care ar fi ele?
Huuh… începem cu întrebări grele 😊) Cred ca primele trei cuvinte care îmi vin acum în minte ar fi: sociabilă, sufletistă și zâmbăreață.
- Ce ai vrea să știe cititorii noștri despre munca ta la asociație?
Aș vrea să se știe că eu nu o văd ca pe o muncă, ceea ce am realizat alături de asociație până acum a fost făcut cu tot sufletul și am crezut și cred cu tărie în ceea ce realizez alături de voi. Încerc să îmi las într-un mod pozitiv amprenta în activități să ramână ceva bun în spatele meu.
Îmi pun o părticică din suflet acolo unde cred ca merită și sunt sigură că în timp voi vedea că totul a dus la ceva roditor.
- Care e povestea ta? Cum de ai ales să te implici în proiecte de educație non-formală?
Am terminat și liceul și facultatea în acest domeniu și pe parcursul anilor în orele de practică, am constatat că îmi place ceea ce fac și pot sa fac bine, și mai ales să aduc ceva bun în viața copiilor așa că am continuat să lucrez în proiecte cu și despre copii.
Lucrând cu aceștia și în mediul formal am constatat că sunt subiecte (care din limită de timp de cele mai multe ori) nu pot fi dezvoltate și dezbătute așa cum trebuie. Totodată am constatat că activitățile din mediul non-formal au un impact pozitiv în dezvoltarea unor priceperi, abilități, deprinderi, iar cum îmi place sa trec peste barierele impuse de timp, programe etc, am vrut să intervin și din această parte a educației.
- Care ți se pare că e cel mai mare avantaj al comunei noastre? Dar problema la care trebuie să lucrăm cel mai mult în comunitate?
Cred că un mare avantaj al comunei este că are copii inteligenți și creativi, cu puțină muncă aceștia vor avea un viitor strălucit. Dar cum nu totul este perfect sunt si bariere, cred că oamenii din comună ar trebui să creadă mai mult în forțele lor, să fie mai cooperativi și vom constata că munca în echipă aduce rezultate pe măsură.
- Cum arată satul ideal pentru tine?
Am un defect (cred că e defect), îmi place să cred în bine și bunătate. Satul ideal ar avea oameni care din bunătate s-ar ajuta unii pe alții astfel dezvoltându-se fiecare persoană armonios, satul ideal ar avea oamenii care se acceptă unii pe alții cu toate defectele și calitățile, în satul ideal fiecare individ ar lupta pentru binele comunității. A… și satul meu ideal ar avea bibliotecă și un club al copiilor.
- Cum arată pentru tine actul de educație adaptat la nevoile copiilor din satul tău?
E un proces mai greu, dar nu imposibil. Copiii trebuie aduși la nivelul la care să înțelegă importanța educației în viața lor și este multă muncă în spatele procesului. Ei au nevoie de cineva care să creadă în ei și care să le aminteacă că ei contează și că pot realiza mai mult în viață.
- În final, vrei să mai spui ceva despre tine care nu a fost inclus în întrebări?
Îmi place să citesc și iubesc cărțile cu mirosul lor, iubesc natura și tot ce ne oferă ea, de obicei fac lucrurile din pasiune, unde ea nu există prefer să nu fac acele lucruri.
Nu știu dacă e relevant, dar îmi place să fiu la curent cu tot ce se întâmplă în mediul online pentru a putea înțelege nivelul copiilor, dar și pentru a ști cum să abordez anumite probleme privite și din perspectiva vremurilor actuale. Și aș vrea să realizez activități interactive care să sporească gândirea critică și creativitatea a copiilor și să ne distrăm împreună, evident 😀
Voluntari
Ruxandra este studentă, pasionată de comunicare și social media. S-a alăturat echipei noastre în noiembrie 2021 și o puteți citi pe blogul Casa Naturii, precum și în postările de pe insta/casanaturii.
1.Dacă ar fi să folosești doar 3 cuvinte ca să te descrii care ar fi ele?
Creativă, sensibilă, anxioasă.
2.Care e povestea ta? Cum de ai ales să te implici în proiecte de educație non-formală?
În timpul facultății am dobândit unele abilități pe care am dorit sa le aplic în cauzele de care îmi pasă. Pentru că nu există destulă atenție în ceea ce privește educația copiilor din zone defavorizate.
3.Ce ai vrea să știe cititorii noștri despre munca ta la asociație?
Îmi place să ajut la construirea poveștilor, de aceea mă ocup de postările de pe blog. Sper ca în viitor să mă pot implica mai mult și de comunicarea din social-media a asociației
4. Care crezi că este cea mai importantă contribuție pe care tinerii ca tine o pot aduce comunităților lor?
Tinerii pot aduce idei noi și o educație actualizată la standardele secolului 21. Fiecare generație vine cu noi mentalități și acestea trebuie împărtășite mai departe către cei ce nu au același acces la informație. Când spun educație nu mă refer doar la cea formală, ci și la valori și concepte. De exemplu generația actuală poate înțelege și educa mai departe cel mai bine despre fenomene precum cyber-bullying.
5. Cum arată pentru tine actul de educație adaptat la nevoile copiilor din sat?
Educația pornește din familie în primul rând și trebuie să ținem cont de faptul că în România mulți copii au chiar ambii părinți plecați în străinătate ca să lucreze. De aceea mi se pare necesară prezența unui psiholog în actul educațional. Copiilor le este greu să se concentreze pe educația formală atunci când îi apasă probleme de natură emoțională.
6. Cum arată pentru tine satul ideal?
Un sat ideal ar fi format din oameni educați. Din păcate atunci când se organizează campanii sau proiecte oamenii din zonele rurale nu sunt luați în considerare.
7.Care ți se pare că e cel mai mare avantaj al comunei noastre? Dar problema la care trebuie să lucrăm cel mai mult în comunitate?
Un avantaj sunt oamenii care au avut curajul să ia această inițiativă, pentru a oferi copiilor oportunitatea la educație. Dezavantajele sunt reprezentate de lipsa resurselor, atât umane cât și financiare pentru a le oferi tot ceea ce au nevoie.
Gabi este elevă de liceu, în Constanța. Debordează de energie și este pasionată de cauze educaționale. Este foarte activă pe instagram, cu atât mai mult cu cât se ocupă și de contul asociației.
1.Dacă ar fi să folosești doar 3 cuvinte ca să te descrii care ar fi ele?
Aș putea spune că sunt o fire sociabilă, aventuroasă și creativă. Îmi place să ajut și mă distrez făcând-o.
2.Care e povestea ta? Cum de ai ales să te implici în proiecte de educație non-formală?
Când am găsit acest ONG, mi-am amintit de fosta mea profesoară de biologie. Aceasta încerca să îmbine educația non-formală cu cea formală, făcând cursuri cu profesorii despre ce presupune educația non-formală. Ea mereu ne spunea să ieșim din zona noastră de confort și să încercăm să facem voluntariate pentru dezvoltarea noastră personală.
3. Care crezi că este cea mai importantă contribuție pe care tinerii ca tine o pot aduce comunităților lor?
Părerea mea este că prezența ta într-o comunitate înseamnă totul. Să fii acolo când toată lumea este fericită sau când sunt o mulțime de probleme este o oportunitate de a descoperi ce presupune cu adevărat să fii parte dintr-o comunitate.
4. Cum arată pentru tine actul de educație adaptat la nevoile copiilor din sat?
Școala românească are multe lipsuri, de la manualele pe care au învățat și părinții noștri, până la materiile inutile. un prim pas ar fi crearea unei atmosfere prielnice învățatului și aici nu vorbesc de liniște sau de o sală de clasă, ci mă refer la predarea într-un mod distractiv, amuzant, creativ, din care poți învăța în clasă fără a mai repeta acasă lecția. Apoi desigur aș vrea tehnologizare pentru că atunci când cineva îmi predă o lecție statică, mă plictisește; dar atunci când adaugă imagini, videoclipuri, lucruri care îmi stârnesc curiozitatea, devin mult mai atentă la lecție.
5. Cum arată pentru tine satul ideal?
Satul ideal pentru mine este format din oameni frumoși, buni la suflet, care sunt mereu acolo pentru tine și natură. Când îmi imaginez satul perfect, îmi imaginez o poză, în care este tot satul strâns, îmbrăcat în straie populare, dansând, cântând, simțindu-se bine, în mijlocul naturii, fără vreun motiv anume. Poza ar fi pusă pe perete, într-o ramă veche cu modele tradiționale.
Marina este elevă de liceu în București. Își dorește să ajute copiii de la sat, să își descopere pasiunile și să își atingă potențialul.
1.Dacă ar fi să folosești doar 3 cuvinte ca să te descrii care ar fi ele?
Consider că trei cuvinte care mi se potrivesc sunt generozitatea, dedicarea și onestitatea.
2.Care e povestea ta? Cum de ai ales să te implici în proiecte de educație non-formală?
Eu m-am născut într-un mic oraș din Călărași unde educației nu i se acorda o mare importanță, iar copiii aveau nevoie de ajutor la învățat. Am fost norocoasă și m-am putut muta în capitală, dar nu toți aveau această posibilitate. Mereu am vrut să fac măcar o mică schimbare. Într-o zi, am văzut un anunț la un voluntariat pentru ajutarea elevilor la lecții de matematică și mi-am spus că era momentul oportun. Acela a fost primul proiect în care m-am implicat.
3. Care crezi că este cea mai importantă contribuție pe care tinerii ca tine o pot aduce comunităților lor?
Cea mai importantă contribuție ar fi implicarea în comunitate. Dacă aceștia și-ar da silința, lucrurile ar prinde contur și s-ar dezvolta.
4. Cum arată pentru tine actul de educație adaptat la nevoile copiilor din sat?
Copiii au nevoie de lecții predate într-o manieră distractivă, informațiile să le fie prezentate într-un mod ușor de înțeles. Ar trebui ca aceștia să fie încurajați să-și exprime punctul de vedere, fără să le fie frică de posibilitatea unei note mici dacă greșesc. A greși trebuie să devină ceva firesc, să nu se mai considere un capăt de lume. Între elev și profesor trebuie să existe un fel de relație de prietenie, care să le poată spori curajul și implicarea la orele de curs.
Măriuca este elevă de liceu în București. A mai făcut voluntariat cu copii din medii rurale și crede că educația este un proces continuu pe care trebuie să îl parcurgem cu toții.
1.Dacă ar fi să folosești doar 3 cuvinte ca să te descrii care ar fi ele?
Probabil asta e întrebarea la care îmi e cel mai greu să răspund, dar primele trei cuvinte care îmi vin în minte sînt: răbdătoare, deschisă și curioasă 🙂
2.Care e povestea ta? Cum de ai ales să te implici în proiecte de educație non-formală?
Să încep să mă implic în proiecte de educație non-formală a fost cumva un lucru firesc, natural, întrucît privesc această implicare ca pe o manifestare în egală măsură a nevoii mele de a comunica, cît și a iubirii mele față de educație în general. Educația, așa cum o văd eu, înseamnă deschidere, curiozitate și, în fapt, o mare provocare a sinelui să devină independent și autonom.
Anul trecut am început să merg la un voluntariat unde vorbeam, lunar, cu o clasă de copii din afara Bucureștiului despre literatură. Inițial, mă decisesem să particip din pură curiozitate, proiectul îmbinînd două dintre pasiunile mele, literatura și copiii, oferindu-mi, totodată, oportunitatea să predau. Experiența s-a dovedit a mă fi schimbat profund, pentru că mi-a demonstrat, încă o dată, cît de importantă este educația (mai ales cea non-formală) și mi-a dovedit faptul că poveștile au, într-adevăr, puterea de a ne aduce împreună.
3. Care crezi că este cea mai importantă contribuție pe care tinerii ca tine o pot aduce comunităților lor?
Probabil contribuția cu un impact cu adevărat vizibil din partea tinerilor ar fi implicarea activă, constantă, oricît de mică, într-o cauză apropiată sufletului lor.
4. Cum arată pentru tine actul de educație adaptat la nevoile copiilor din sat?
Iată o altă întrebare pe cît de complicată, pe atît de necesară…Revin asupra experienței mele de la voluntariatul de anul trecut, unde am constatat cîtă nevoie au copiii să fie ascultați, să știe că sînt auziți. Am văzut cum, realmente, în momentul în care le-a fost oferită oportunitatea să vorbească liber, fără frica de a fi judecați sau batjocoriți de alți colegi, eliberați și de teama notelor, se deschid, încep să se bucure să comunice, să își expună ideile și opiniile care sînt, în sfîrșit, ascultate cu interes.
Mi s-a părut absolut extraordinar, nu cred ca înainte să mă fi gîndit serios cît de important este pentru ei să aibă un spațiu ,,safe” în care să poată discuta și să-și expună opiniile. E atît de necesar, deci, să îi ascultăm pe copii, au atîtea de spus, iar ascultîndu-i, putem învăța o sumedenie de lucruri faine. Știu că poveștile vindecă, iar dialogul liber, deschis, care are puterea de a crea punți între oameni, poate vindeca la rîndul lui.
5.În final, vrei să mai spui ceva despre tine care nu a fost inclus în întrebări?
Nu știu cît este de relevant să mai adaug faptul că iubesc să citesc și să aud povești, iubesc natura și mersul la munte, îmi plac, în egală măsură, diminețile urbane, casele acoperite cu iederă, lucrurile mărunte care fac zilele mai fericite. Și mă bucură mai ales să văd proiectele și ideile Asociației Casa Naturii, care mi se par minunate. Pe scurt, mă bucur să fiu aici. 🙂
Diana este specializată în traduceri și interpretariat, în engleză și franceză. Crede că educația non-formală este foarte importantă pentru dezvoltarea tinerilor și ar fi vrut să aibă și ea asemenea oportunități în Brăila, orașul natal. Acum contribuie la implementarea de proiecte educaționale pentru tinerii noștri de la sat.
1.Dacă ar fi să folosești doar 3 cuvinte ca să te descrii care ar fi ele?
Creativă, curioasă si sufletistă.
2.Care e povestea ta? Cum de ai ales să te implici în proiecte de educație non-formală?
Am fost o persoană care și-a dorit mereu să facă multe chestii, să se implice activ în tot felul de activități dar timiditatea, pentru că eram foarte timidă (încă sunt, dar nu atât de mult), m-a împiedicat aproape tot timpul. Apoi o prietenă mi-a spus de schimburile de tineret Erasmus+ și m-a convins să merg cu ea într-un proiect. Acolo am întâlnit o mulțime de oameni și am descoperit acest univers al educației non-formale.
M-am întors din acel prim proiect cu totul schimbată, cu o nouă direcție, cu o energie proaspătă și mai puțin timidă. Cu ajutorul activităților din acel proiect am realizat importanțaeducației non-formale în dezvoltarea personală și depășirea fricilor și am ajuns să îmi dorescsă implementez astfel de proiecte și activități cu și pentru tinerii și copiii din zona mea, Brăila- Galați.
3. Care crezi că este cea mai importantă contribuție pe care tinerii ca tine o pot aduce comunităților lor?
Implicarea în viața comunității. Prin asta, am aduce o perspectivă nouă asupra tuturor aspectelor și am contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea condițiilor.
4. Ce trebuie să facă o comunitate care vrea să crească tineri implicați și proactivi?
Să ofere o varietate de activități extracurriculare și ateliere de educație non-formală, să aibă ONG-uri care se implică activ în viața comunității și care oferă tinerilor spațiul, posibilitatea și îndrumarea de care au nevoie pentru a se cunoaște și dezvolta. De asemenea, puterea exemplului contează cu adevărat.
5.Cum arată pentru tine actul de educație adaptat la nevoile copiilor?
Cred, în primul rând, ca pentru a învăța, copiiilor trebuie sa le facă plăcere să te asculte, să practice acel lucru, să afle mai multe despre subiect. Orice ar fi, matematică, română, sport, dacă nu este prezentat într-o manieră plăcută lor, n-o s-o asimileze. Iar dacă se poate învăța prin joacă sau într-o manieră mai ludică, cu atât mai bine.
În al doilea rând, acest proces de educație trebuie bazat pe siguranța și dezvoltarea emoțională a copiilor. Ei trebuie să știe că e normal să greșești atunci când înveți, că nu e capăt de lume dacă se întâmplă, că din contră, din greșeli învățăm. De asemenea, înțelegerea și gestionarea propriilor emoții joacă un rol primordial în tot ce înseamnă educația copiilor și a tinerilor, și aici intervine educația non-formală, curricula școlară fiind prea rigidă pentru moment.
6.În final, vrei să mai spui ceva despre tine care nu a fost inclus în întrebări?
Mi-am dorit mereu să devin profesoară, dar dorința mea s-a accentuat după ce am început să particip la schimburi de tineri și activități de educație non-formală, vrând să aduc o schimbare în sistemul de învățământ și să le povestesc tuturor despre posibilitățile șioportunitățile pe care le au în acest moment (și de care eu n-am aflat decât destul de târziu).
În fiecare marți și joi, doamna Elena Pascu își deschide porțile atelierului ei de țesut din Mălâncrav copiilor de la atelierele Asociației Casa Naturii. Este, împreună cu soțul ei, voluntarul și sufletul programului nostru de educație antreprenorială.
A răspuns fără ezitare cu un mare DA, LUCREZ EU cu copiii, atunci când ne gândeam cum să organizăm atelierele. Am vrut să o cunoașteți și voi și să o îndrăgiți așa cum o îndrăgim și noi.
1. Care este cea mai mare pasiune a dumneavoastră ?
Cea mai mare pasiune a mea este să țes pânză și să cos ii cu motive
tradiționale din Transilvania.
2. Povestiți-ne puțin cum arată o zi din viața unui mălâncrăvean gospodar?
Depinde de anotimp, de exemplu : primăvara pregătesc terenul și semăn în
grădină semințele pentru zarzavaturi și porumb, cartofi și fasole, iar dacă mai
am timp cos la o ie sau țes la război.
3. De ce ați acceptat să lucrați cu copiii ?
Pentru că îmi plac foarte mult copiii.
4. Ce vă place cel mai mult la activitatea de la ateliere?
Energia și interesul copiilor de a învăța ceva nou.
5. Dacă ar trebui să descrieți într-o frază utilitatea pentru copii a
atelierelor, ce ne-ați spune?
Îi pregătește pentru viață.
6. Care credeți că este cea mai mare reușită de la ateliere de până acum?
Faptul că activitatea îi responsabilizează pe copii.
7. Ce doriți să le transmiteți cititorilor noștri, copii și părinți, despre
atelierele noastre din sat ?
Să aibă mare grijă de valorile noastre morale și spirituale pentru a nu se
pierde identitatea și să nu uite că întotdeauna munca înnobilează pe om.
Tineri cu care lucrăm
Gabi are 12 ani și învață la Școala Gimnazială Mălâncrav. S-a alăturat atelierelor din martie 2019 și nu a lipsit vreodată de atunci. Ne-a spus că a învățat că la ateliere a învățat că poată să facă orice își pune în minte.
1. Gabi, care sunt cuvintele pe care le-ai folosi ca să te descrii?
O fată bună la suflet și o prietenă foarțe bună și frumoasă.
2. Care e cea mai mare pasiune a ta ?
Pasiunea mea este să joc fotbal.
3. De ce îți place să mergi la atelierele Casa Naturii ?
Pentru că îmi place să cos.
4. La ce lucrezi acum ?
La un săculeț.
5. Care este cel mai important lucru despre tine pe care l-ai învățat la ateliere?
Că pot să fac tot ceea ce îmi propun.
6. Când te-ai simțit cel mai bine la ateliere ?
Când am început să cos mai bine.
7. Ce meserii ai fi interesată să descoperi în următorii ani ?
Încă nu știu.
8. Ce sfat i-ai da unui copil din sat care vrea să vină la ateliere ?
Să vină că este foarte frumos !
9. Cum arată satul ideal pentru tine?
Eu cred că satul meu este perfect așa cum e acum.
10. Cum arată școala ideală pentru tine?
Cu sală de sport și cantină.
Rebeca are 17 ani și a terminat școala. S-a alăturat în iarna lui 2019 atelierelor de handmade, când am selectat-o să participe la cursul de educație antreprenorială și lucru manual al asociației. De atunci, vine în fiecare săptămână la atelier și brodează.
1.Care sunt primele trei cuvinte pe care le-ai folosi ca să te descrii? Încrezătoare, optimistă și timidă.
2.Care e cea mai mare pasiune a ta ?
Să fac coafuri.
3.De ce îți place să mergi la atelierele de lucru manual? Pentru că e frumos și învăț lucruri noi.
4.Care este cel mai important lucru despre tine pe care l-ai învățat la ateliere?
Că pot să fac orice dacă încerc.
5.Când te-ai simțit cel mai bine la ateliere?
Mereu mă simt bine la ateliere. Este prima dată când merg la activități ca acestea și este super fain.
6.Ce te-ar interesa să lucrăm la ateliere, pe lângă ce facem acum ?
Nu știu exact dar îmi place să descopăr ceva nou tot timpul.
7.Ce sfat i-ai da unui copil din sat care vrea să vină la ateliere ?
Să vină să învețe lucruri noi și care o să îl ajute pe viitor.
8.Cum arată satul ideal pentru tine?
Curat și bine pus la punct.
9. Cum arată școala ideală pentru tine?
Bine îngrijită și cu mulți copii.
Maria are 13 ani și învață la Școala Gimnazială Mălâncrav. Vine la ateliere încă de la începutul lor și a fost unul din copiii care ne-a întrebat chiar înainte să ne apucăm serios de treabă dacă nu cumva putem să ne vedem mai des ca să lucrăm. Ne-a spus că satul ei ideal este unul nepoluat, cu mulți copii și cu oameni de treabă. Un ideal care poate fi atins prin educație.
1. Care sunt primele trei cuvinte pe care le-ai folosi ca să te descrii?
Îndrăzneață, amuzantă, emotivă.
2. Care e cea mai mare pasiune a ta ?
Să joc fotbal.
3. De ce îți place să mergi la ateliere ?
Deoarece învăț lucruri noi
4. La ce lucrezi acum ?
La o față de pernă și un săculeț.
5. Care este cel mai important lucru despre tine pe care l-ai învățat la ateliere?
Am descoperit că sunt talentată la lucru manual.
6. Când te-ai simțit cel mai bine la ateliere ?
Când pregăteam decorațiunile pentru Târgul de Crăciun de la Sibiu.
7. Ce te-ar interesa să lucrăm la ateliere, pe lângă ce facem acum ?
Mi-ar plăcea să țes la război.
8. Ce meserii ai fi interesată să descoperi în următorii ani ?
Mi-ar plăcea să văd ce face medicul veterinar.
9. Ce sfat i-ai da unui copil din sat care vrea să vină la ateliere ?
Să vină ca să învețe lucruri noi.
10. Cum arată satul ideal pentru tine?
Nepoluat,cu multi copii și cu oameni de treabă.
11. Cum arată școala ideală pentru tine?
Cu copii cuminți, cu o curte mai mare și cu o sală de sport
Johanna are 12 ani și învață la Liceul Joseph Haltrich din Sighișoara. Sfatul pe care îl dă copiilor este să aibă încredere în ei și să-și folosească imaginația.
1. Care sunt primele cuvinte pe care le-ai folosi ca să te descrii?
Amuzantă și timidă.
2. Care e cea mai mare pasiune a ta ?
Fotbalul, basketball și tenis.
3. De când mergi la atelierele de lucru manual ale asociației ?
De câteva luni și este minunat!
4. De ce îți place să mergi la ateliere ?
Îmi place mult să merg la atelier pentru că zilnic învăț ceva nou.
5. Care este cel mai important lucru despre tine pe care l-ai învățat la ateliere?
Că pot să cos.
6. Când te-ai simțit cel mai bine la ateliere ?
Mereu mă simt bine la ateliere.
7. Ce meserii ai fi interesată să descoperi în următorii ani ?
Mi-ar plăcea să mă fac profesoară.
8. Ce sfat i-ai da unui copil din sat care vrea să vină la ateliere ?
Să prindă curaj în el/ea şi să-şi folosească imaginația.
9. Cum arată satul ideal pentru tine?
Satul meu este ideal așa cum e.
10. Cum arată școala ideală pentru tine?
Un loc în care toți se înțeleg bine unii cu alții
Maria, 15 ani, este elevă la Liceul Joseph Haltrich din Sighișoara. Este un adevărat membru de nădejde la ateliere, care se oferă de fiecare dată să ajute cu elementele logistice.
A stat la standul nostru de la Târgul de Crăciun de la Sibiu de dimineața până seara cu doamna Pascu, a fost responsabilă cu contabilitatea la târgurile de mărțișor și mai este și reporter pe teren la celelalte acțiuni educaționale pe care le organizăm. Îi mulțumim pentru implicare și vă lăsăm în compania ei :
1. Care sunt primele trei cuvinte pe care le-ai folosi ca să te descrii?
Sunt ambițioasă, încăpățânată și îmi place să învăț lucruri noi.
2.Care e cea mai mare pasiune a ta ?
Desenul.
3.De când mergi la atelierele de lucru manual ale asociației ?
De la începutul atelierului din vară.
4.De ce îți place să mergi la ateliere ?
Pentru că învăț lucruri noi.
5.La ce lucrezi acum ?
La pictat pe lemn.
6.Care este cel mai important lucru despre tine pe care l-ai învățat la ateliere?
Am învățat să comunic mai mult.
7.Când te-ai simțit cel mai bine la ateliere ?
La atelierele de Crăciun.
8.Ce te-ar interesa să lucrăm la ateliere, pe lângă ce facem acum ?
Figurine din lut.
9.Ce meserii ai fi interesată să descoperi în următorii ani ?
Meserii din poliție sau în academia militară.
10.Ce sfat i-ai da unui copil din sat care vrea să vină la ateliere ?
Să vină că o să aibă de unde învăța lucruri noi.
11.Cum arată satul ideal pentru tine?
Cu mai multă într-ajutorare între consăteni și mai multă educație pentru copii.
12. Cum arată școala ideală pentru tine?
Cu mai multă comunicare între profesori și elevi.
Delia are 11 ani și învață la Școala Gimnazială Mălâncrav. Este participant activ la clubul de lectură digitală pe care îl organizăm săptămânal la școală.
1.Care e cea mai mare pasiune a ta ?
Handbalul.
2.De ce îți place să mergi la cercul de lectură digitală? Pentru că citim foarte mult.
3.Ce citești acum ?
Cinci săptămâni în balon, de Jules Verne.
4.Care este cel mai important lucru despre tine pe care l-ai învățat la club? Că îmi place să citesc.
5.Când te-ai simțit cel mai bine la club?
Cel mai bine m-am simțit când am învățat să umblu cu tabletele de pe care citim.
6.Ce te-ar interesa să lucrăm la ateliere, pe lângă ce facem acum ?
Să scriem, asta mi-ar plăcea să facem mai mult.
6.Ce sfat i-ai da unui copil din sat care vrea să vină la ateliere ?
Să vorbească cu doamna profesoară de română (nn. coordonatoarea clubului).
7.Cum arată satul ideal pentru tine?
Curat și frumos.
8. Cum arată școala ideală pentru tine?
Școala ideală este o școală curată.
Robert ni s-a alăturat de curând la asociație. Are 12 ani și învață în Mălâncrav. Ne bucurăm să îl avem printre participanții la clubul de lectură digitală pe care îl organizăm săptămânal la școală.
1.Care e cea mai mare pasiune a ta ?
Motocross-ul.
2.De ce îți place să mergi la cercul de lectură digitală? Pentru că învăț lucruri noi.
3.Care este cel mai important lucru despre tine pe care l-ai învățat la club?
Să nu minți, să fii corect.
4.Când te-ai simțit cel mai bine la club?
La prima întâlnire.
6.Ce te-ar interesa să lucrăm la ateliere, pe lângă ce facem acum ?
Să facem proiecte.
6.Ce sfat i-ai da unui copil din sat care vrea să vină la ateliere ?
Să vină că e frumos!
7.Cum arată satul ideal pentru tine?
Mie îmi place așa cum e.
8. Cum arată școala ideală pentru tine?
Cu gardian la poarta de ieșire.
Claudiu are 12 ani și învață în Mălâncrav. Ne bucurăm să îl avem printre participanții la clubul de lectură digitală pe care îl organizăm săptămânal la școală.
1.Care sunt primele trei cuvinte pe care le-ai folosi ca să te descrii? Descurcăreț, timid, jucăuș.
2.Care e cea mai mare pasiune a ta ?
Să joc fotbal.
2.De ce îți place să mergi la cercul de lectură digitală? Pentru a învăța să citesc bine și ca să învăț lucruri noi.
3. Ce citești acum? Aventurile lui Gulliver.
4.Care este cel mai important lucru despre tine pe care l-ai învățat la club?
Am învățat că sunt capabil de mai multe lucruri.
4.Când te-ai simțit cel mai bine la club?
Când citesc.
6.Ce te-ar interesa să lucrăm la ateliere, pe lângă ce facem acum ?
Îmi place cum e acum.
6.Ce sfat i-ai da unui copil din sat care vrea să vină la ateliere ?
I-aș spune să vină să învețe lucruri noi.
7.Cum arată satul ideal pentru tine?
Mie îmi place așa cum e satul meu.
8. Cum arată școala ideală pentru tine?
Școala ideală ar fi ideală dacă ar avea hârtie igienică, uscător pentru mâini și șampon la baie.
Parteneri instituționali
Munca noastră nu ar fi posibilă fără colaborarea cu Școala Gimnazială Laslea. Datorită parteneriatului nostru cu profesorii, domnul director și secretariatul școlii, proiectele noastre ajung la copii cu ușurință, în toate cele cinci sate ale comunei. Am fost primiți cu deschidere încă de la început și le mulțumim tuturor pentru încredere și ajutor!