1. Povesteste-ne putin despre tine: cu ce te ocupi, ce-ti place sa faci, ce hobby-uri ai, etc.

Eu sunt Luisa, pasionată de scris, tehnologie și activism de toate felurile. Îmi place să-mi testez limitele zonei de confort și să cunosc oameni cât mai diferiți decât mine – altfel cum aș putea să evoluez?

2. De cand faci voluntariat? Cum ai auzit de asociatia noastra si de aceasta oportunitate?

Fac voluntariat de la începutul liceului, când am început să mă implic în absolut tot ce puteam – voiam să mă descopăr mai departe de latura educațională susținută de școala și de asemenea voiam să dau înapoi comunității cele câteva skill-uri pe care le aveam atunci. De Casa Naturii am auzit de la Ioana Ciuhan, fondatoarea asociației Iele-Sânziene. Ea a făcut un apel în care cerea ajutorul unei voluntare pentru proiectul Eco-Lab, mie mi-a surâs idea unui program de educație non-formală în inima Transilvaniei și am decis că o săptămână petrecută în Laslea printre copii și planuri de activității sună foarte tare.

3. Ai participat la proiectul de voluntariat Eco-Lab Laslea in vara aceasta, impreuna cu celelalte voluntare ale asociatiei. Cu ce asteptari ai plecat spre Laslea?

Nu am plecat cu vreo așteptare – nu știam foarte multe despre Casa Naturii, despre restul voluntarelor ori despre copii cu care voi lucra, însă ceea ce mi-am setat de acasă a fost că voi da tot ce e mai bun din mine. Nu mai lucrasem de mult cu copii și eram puțin intimidată, așa că promisiunea pe care mi-am făcut-o față de mine a fost modul perfect de a mă pregăti pentru 7 zile de energizere și activități interactive.

4. Cum a fost intalnirea cu voluntarele asociatiei? Dar cea cu copii de la ateliere?

Întâlnirea cu voluntarele a decurs natural, așa cum mă așteptam. Tema proiectului (și a asociației implicit) și faptul că am venit la recomandarea Ioanei (n.n. de la Asociația Iele-Sânziene) m-au asigurat oricum că aici voi găsi oameni cu care voi rezona. Cu copiii însă lucrurile au stat altfel. Mă așteptam să mă întâlnesc cu niște omuleți neascultatori și agitați, cu care va trebui să fiu foarte insistentă și răbdătoare pentru a pune în practică planurile noastre educaționale. Însă nu a fost deloc așa – la Eco-Lab m-am întâlnit cu elevi curioși și răbdători, creativi și implicați, care s-au lăsat absorbiți de joculețele și activitățile noastre fără prea mult efort.

5. Intreaga saptamana a proiectului a fost axata pe concepte de tipul: colectare selectiva, circuitul materiei prime, economie circulara, surse de poluare. Cat de mult ai rezonat cu tema proiectului?

Tema proiectului a fost unul dintre aspectele principale care m-au motivat să particip ca voluntară. Nu este primul proiect în care mă implic al cărui tema este ecologia, iar stilul meu de viață și alegerile pe care le fac când vine vorba de consumerism sau poluare sunt în rând cu cele susținute de Eco-Lab.

6. Activitatile de invatare au fost urmate de diverse experimente practice pentru copii. Ne poti da mai multe detalii despre aceste experimente? Daca ar fi sa alegi, care crezi ca a fost preferatul copiilor?

Experimentele practice au fost portița practică în lumea abstractă a poluării și interconectivității vieții umane cu ciclul naturii – ele au făcut ca informațiile să fie digerate mai ușor și aprofundate mai rapid de către cei mici. Preferatul copiilor (chiar și al meu) a fost un experiment tactilo-vizual, în care cei mici au recreat peisajul râului locul într-un bol de apă, adăugând treptat toate elementele pe care le pot recunoaște în albia răului din satul lor – de la frunze la ulei sau peturi, cei mici au putut vedea treptat cum apa devine din ce în ce mai tulbure, mai bolnavă, mai toxică. A fost fantastic să le urmăresc interesul față de schimbările care se petreceau în fața lor odată ce mai multe elemente erau adăugate în replica răului, înțelegând astfel repercursiunile pe care activitatea umană le are asupra naturii.

7. Care a fost rolul tau pe durata proiectului?

Eu am fost una dintre cele 6 voluntare care au asigurat bună desfășurare și mai apoi organizare a atelierelor educaționale cu copii în cadrul Eco-Lab. Am ajutat la cercetarea activităților potrivite pentru copiii din categoriile de vârstă vizate de proiect, la planificarea activităților și la organizarea lor logistică. De asemenea, am fost capul trupei de mângâiat pisicile Laslei – posibil cel mai important task.

8. Cum ti s-a parut ca au raspuns copiii la aceasta tabara de invatare? Crezi ca vor pune in practica ce au invatat?

Copiii au fost extraordinar de receptivi – aici se vede cu adevărat munca Asociației, care a reușit prin toate proiectele desfășurate până acum să modeleze un simț civic al responsabilității în elevii din Laslea și Mâlăncrav. Sunt sigură că ce au deprins la Eco-Lab va rămâne cu ei pentru mult timp de acum înainte și chiar dacă schimbări majore nu se vor întrevedea, sunt convinsă că generația lor va știi mai mult despre importanța ocrotirii naturii față de cei de dinaintea lor.

9. Cum te-a ajutat pe tine aceasta experienta? Crezi ca, pe langa beneficiile pentru copii, te-a ajutat si pe tine sa te dezvolti?

Experiența voluntariatului la Eco-Lab mi-a amintit de puterea pe care activitățile desfășurate la nivelul local o au și cât de bine se simte să oferi din timpul și cunoștințele tale comunității. Eco-Lab a (re)aprins ceva din mine, ceva ce vrea să continue implicarea în proiecte asemănătoare.

Ce ai lasat in urma si ce ai luat cu tine din acest proiect (amintiri, impresii, sum up)?

De la Eco-Lab cu mine rămân răspunsurile entuziaste date de copii, determinarea lor de a-și expune punctul de vedere și speranța unui viitor mai bun pe care o vedeam în ei. De la Laslea rămân cu amintirea unor mese bogate și gustoase, cu torsul pisicilor transilvănene și cu frumusețea peisajelor. Nimic nu rămâne în urmă!

10. Iar cum ultima intrebare este cea mai grea, dar si cea mai buna, ce bucate ardelenesti si-au facut loc in inima ta pentru totdeauna?

Supa de tarhon și prăjitura Regina Maria sunt vedetele satului negreșit. Eu le păstrez în dosarul meu cu rețete pe care trebuie să le încerci măcar odată.