Interviu cu Elena, fondatoarea asociației

Educația de calitate, alfabetizarea, gândirea critică sunt câteva dintre obiectivele Asociației Casa Naturii,
iar astăzi vă invit să o cunoașteți pe cea care face ca toate astea, și multe altele, să fie posibile pentru
copiii din Laslea și împrejurimi, Elena Șerbănescu.

1. Spune-ne puțin despre tine, despre Elena de dinainte de asociație. Background, pasiuni, hobbyuri.

Elena de dinainte de asociație e aceeași cu cea de acum la capitolul pasiuni. Doar un pic mai răbdătoare
acum. Dintotdeauna am fost interesată să mă implic în comunitate, profilul studiilor (științe politice) a
ajutat și el cu siguranță. Fac voluntariat cam de 15 ani și am pornit cu activitate legată de participare
cetățenească, de implicarea tinerilor. Cred (și nu este un clișeu când spun asta) că educația de calitate
este cel mai sigur și sustenabil răspuns la problemele societății. Mai cred că tinerii și copiii sunt cei mai
receptivi la schimbare, de aceea am ales să dau glas pasiunii mele printr-un ONG care oferă oportunități
educaționale de calitate copiilor și tinerilor de la sat, acolo unde e cel mai greu pentru ei să aibă acces la
resurse alternative de formare în afara școlii.

2. Care a fost momentul în care ați hotărât sa înființați asociația ? Ideea de asociație era deja
acolo sau a venit ca o soluție la problemele la care voiați sa lucrați ?

Momentul a fost Crăciunul din 2017. Eram pe stradă, ne întorceam de la o tură de colindat de la spitalul
geriatric din comună. Tradiții, colinde, case săsești, lume îmbrăcată de sărbătoare… și totuși strada plină
de noroi, asfaltul mâncat, valea plină de gunoaie. Atunci am reușit să pun mâna virtual pe ideea care era
acolo de mai mult timp. Mi-am zis că gata, fac un ONG ca să formez tinerii să schimbe singuri ce trebuie
schimbat la comunitatea lor.

3. Cât de greu a fost sa ajungeți de la idee la practică?

Ne-a luat 10 luni, pentru că înființarea unui ONG presupune drumuri fizice pentru diferite proceduri
birocratice, iar noi după sărbători ne-am întors la treabă, în afara țării. Când am revenit în concediul de
vară, în 2018, am reușit să ne vedem și cu actele asociației finalizate.

4. De ce ați ales un ONG pe educație și nu în alt domeniu? De ce Laslea ?
Cum spuneam, cred că educația e cheia, domeniul în care dacă intervii are impact social orizontal. Iar la
cealaltă întrebare … pentru că suntem legați emoțional de Laslea, este satul în care ne-am petrecut
vacanțele copilăriei, la bunica noastră. Putea fi oricare alt sat, de aceea ne place să spunem că nu noi am
ales Laslea, ci Laslea ne-a ales pe noi.

5. Ce faceți mai exact la asociație, care sunt activitățile desfășurate?

Le oferim copiilor și tinerilor cu vârste între 6 și 25 de ani programe educaționale care încurajează
gândirea critică și inițiativa. Vrem să îi ajutăm să își formeze deprinderi care îi vor capacita să devină
liderii comunităților lor în 10-15 ani. De aceea, avem programe de alfabetizare, dobândire de competențe
digitale, ateliere de educație antreprenorială, civică și ecologică. Mai exact, până acum am făcut cluburi
de lectură, am digitalizat orele de științe exacte de la școala din comună, avem atelier de handmade unde
copiii învață să fie mici artizani și antreprenori, am proiectat filme de conștientizare ecologică și am strâns
gunoaiele din sat.

6. Te-ai gândit vreodată sa renunți ? Ce te-a făcut să continui ?

La asociație nu, la anumite proiecte da. Am continuat pentru că mi-am dat seama că nu beneficiarii sunt
de vină când intervin greutăți într-un proiect, ci eu pentru că nu m-am documentat destul înainte să încep
proiectul în așa fel încât să știu să preîntâmpin problemele care pot apărea pe parcursul implementării.

7. Cum a resimtit asociatia perioada pandemiei ?

Copiii cu care lucrăm noi au foarte mare nevoie de interacțiune fizică. Din păcate, suntem conștienți că,
oricât am lucra cu ei online, nu reușim să le satisfacem pe de-a întregul nevoile. Anul trecut după ce am
ieșit din starea de urgență am lucrat cu ei în aer liber, atât cât ne-a permis vremea. Cât a fost școala
online am fost și noi cu toate echipamentele, softurile, manualele digitale alături de copii și profesori.
Acum facem ateliere fizic cu grupe restrânse, maxim 5 participanți. Cred că încă nu ne dăm seama în
totalitate cât au pierdut copiii în ultimul an și cât o să le ia să recupereze.

8. Anul acesta asociatia implineste 3 ani de activitate. Care a fost cea mai mare provocare pana
acum ?

Să fac oamenii să le pese de cauza locală pe care o susținem noi, atunci când oamenii nu sunt direct
legați de comunitatea noastră.

9. Care este cea mai frumoasa amintire pe care o ai de când ai început asociatia?
Cum gestionez totul de la depărtare, nu sunt mai deloc prezentă la implementarea pe teren a proiectelor.
De aceea, fiecare poză, fiecare înregistrare de la ateliere se transformă în amintiri, începând cu poza de
la Târgul de Crăciun de la Sibiu din 2018 și până la interviurile luate copiilor de la Clubul de lectură.

10. În prezent, asociatia are și câteva voluntare care te ajuta. A fost greu să le gasesti ?

Da, este unul din lucrurile bune pe care le-a adus distanțarea. Cumva lucrurile s-au așezat în așa fel încât
acum avem 6 voluntare foarte faine din toate colțurile țării care lucrează pentru educația copiilor din acest
sat pierdut în Colinele Transilvaniei. Când am dat anunțul online nu mă așteptam să fie oameni interesați.
Poate 1-2 mesaje. Nu știu cum s-a întâmplat dar am format un grup frumos, ne completăm reciproc, ne
auzim și vedem de la distanță în fiecare săptămână, îndrăznesc să cred că s-au legat chiar prietenii și îmi
doresc tare mult să facem un retreat transilvănean când vremurile ne vor permite.

11. Crezi că asociatia și-a atins telul cu care ați pornit la drum ?

Roadele muncii noastre se vor vedea pe termen lung, investiția în educație dă rezultate, dar ele sunt
vizibile după mulți ani. Așa că cred că îți voi putea răspunde la întrebare în newsletter-ul de peste 10-15
ani.