Autor: Marina - Andreea Alexandru
Mereu când vine vorba de organizarea unei excursii pentru copii, părinții dau de dificultăți.
Fie că își doresc ca locul să fie presărat de peisaje spectaculoase, fie că acordă o mare importanță experienței culturale, părinții se împotmolesc, de cele mai multe ori, în alegerea destinației potrivite. De cele mai multe ori, de mare ajutor sunt părerile și experiențele prietenilor. Dar ce facem atunci când ei nu ne pot sfătui?
Să-i întrebăm pe copii! Ce își doresc ei?
Să se joace. Să învețe lucruri noi. Să aibă parte de experiențe de-a dreptul speciale.
Cu cât mai multă distracție, cu atât mai bine!
Vă pot da o mână de ajutor în găsirea unui loc potrivit, împărtășindu-vă experiența mea de elev într-o primă excursie în Transilvania, la munte.
Era toamnă, iar anul școlar nu începuse de demult. Acela putea să fie un moment prielnic pentru o escapadă la munte, deoarece culorile arborilor sunt de nedescris în acea perioadă. Împreună cu domnul diriginte, ne-am decis să mergem în Șirnea, un sat din Transilvania nemaiauzit de mine până atunci, din județul Brașov.
După un drum de câteva ore în care cu toții am stat cu fețele lipite de geam, uimiți de frumusețea acelei priveliști, am ajuns. Am fost puțini suspicioși când s-a oprit autocarul, căci nu vedeam nicio cabană unde ne puteam lăsa bagajele. Atunci am avut parte de o surpriză. Clasa a fost împărțită în două grupe. Fiecare a primit o hartă și o busolă. Ni s-a spus că, alături de un ghid, trebuie să ajungem la locul de cazare, urmând traseul arătat de hartă, iar singurul obiect care ne mai putea ajuta la orientare era acea mică busolă. Era ca o competiție între echipe, câștigătoarea primind titlul de „Neînfricații munților”. A fost mare bucurie printre noi.
După ce am început să mergem ușor printre copaci, am fost anunțați că pe traseu o să întâlnim niște probe pe care trebuie să le efectuăm pentru a ne continua excursia, acestea fiind marcate prin niște cartonașe. Ghidul urma să ne explice regulile pe parcurs.
Peisajul era unul superb, iar nimeni nu a rezistat să nu-l imortalizeze prin fotografii pentru a le arăta părinților la întoarcere.
Ușor, ușor am întâlnit prima misiune. Se presupunea că unul dintre coechipierii noștri a fost rănit, iar până la ajungerea ambulanței trebuia să-l transportăm pe o targă, făcută chiar de noi din ceea ce găseam pe dealuri. Noi, elevii, am crezut inițial că este o glumă, pentru că ni se părea imposibil să realizăm așa ceva.
„Am pus osul la treabă” și ne-am responsabilizat. Am numit pe cineva care trebuia să fie „accidentatul”, iar ceilalți aveau sarcina găsirii buștenilor și materialelor pentru a-i lega. În cele din urmă, am reușit să ne cărăm colega o bucată de drum. Așa i-am putut demonstra ghidului că treaba făcută de noi era una chiar bună.
Cum să te distrezi în excursia la munte?
În expediția noastră, am dat și de alte provocări precum:
- Sărirea unui gard fără să-l atingem.
Trebuia să ne imaginăm că este cu electroșoc. Prin muncă de grup, ne-am mutat colegii pe cealaltă parte a gardului, urmând ca ultimul copil să treacă printr-o portiță, nemaiavând colegi pentru a-l ridica.
- Ceai preparat la foc de tabără.
- Tragerea la țintă cu arcul.
- Parcurgerea unor trasee muntoase pregătite pentru noi.
După cinci ore de mers printre munți, am ajuns, în final, la locul de cazare. Ne-am așezat la masă și a fost anunțată echipa câștigătoare, moment mult așteptat de noi.
Nu a câștigat echipa din care am făcut eu parte. Ceilalți au fost mai rapizi ca noi cu doar 15 minute, totuși, nu a fost loc de invidie sau supărare. Cu toții ne-am bucurat de peisajele de neuitat și mai ales de amintirile create.
Când cerul s-a întunecat, am avut parte de încă o surpriză. Gazdele cabanei ne-au invitat la un foc de tabără cu bezele. Experiența s-a simțit ca și cum am fi fost într-un vis. Un chitarist, invitat la eveniment, ne-a încântat cu melodii cu și despre haiduci.
Toți dansam și cântam, alături de invitat. După o oră ne-am dus la culcare pentru că eram frânți.
Acasă la localnici în Transilvania
Următoarea zi am vizitat câțiva localnici care ne-au prezentat curțile lor. Casele erau destul de îndepărtate unele de celelalte. Aceștia erau foarte entuziasmați că aveau musafiri și cu un zâmbet larg pe chip ne-au povestit cum arată o zi într-un sat de munte din Transilvania.
Tanti Doina ne-a explicat inclusiv cum a rămas într-o zi fără făină. A fost nevoită să meargă mult prea mult pentru o băbuță (așa cum s-a autoporeclit) până la cea mai apropiat vecin.
Acum știm pe bune că locuințele oamenilor din Transilvania de munte sunt risipite, nu doar din teoria de la ora de geografie. Sătenii ne-au delectat și cu niște preparate făcute în casă, alături de povești din tinerețea lor.
Nea Gheorghe, un alt om încântător întâlnit, ne-a făcut cornulețe cu gem. Ne-a spus că soția lui obișnuia să facă cornulețe nepoților, dar din păcate ea a murit și nepoții s-au mutat. De aceea, nea Gheorghe se bucura foarte tare când primește vizitatori, fiindu-i dor de râsetele copiilor. Părea a fi un basm în care ne aflam pe meleaguri îndepărtate.
Cel mai trist moment a fost despărțirea de bătrânii cu care ne-am simțit atât de bine și de micul sat de munte, Șirnea, din frumoasa Transilvania.
Înapoi acasă: lăsăm în urmă Transilvania de munte, dar o păstrăm în gând
Când am ajuns la casele noastre, fiecare a arătat părinților poze cu magnificele peisaje și le-a povestit cele întâmplate în călătorie.
Cele două zile au fost cu totul și cu totul speciale, simțindu-mă ca un copil al acelor tărâmuri.
Acestea pot să fie un model de excursie pentru părinții în căutare de aventură pentru copiii lor. Dintr-o experiență ca aceasta, cei mici pot învăța cum să se orienteze în spațiu, cum să reacționeze în cazul unui accident și cel mai important, cum să-și dezvolte abilitățile de lucru în echipă. Totul prin joacă…
Unde ne cazăm când mergem în excursie în Transilvania?
Adulții ar putea să viziteze orice sat transilvănean și un lucru interesant ar fi să renunțe la cazarea într-un hotel și să opteze la casa unor localnici, căci ei vă vor primi cu brațele larg deschise și este și un prilej bun pentru copii să le asculte poveștile și să vadă cum este să locuiești într-un sat așa special, de munte.
O excursie precum a mea poate să fie organizată de oricine. Aveți nevoie doar de un sătuc drăguț și voie bună.
Listă de locuri numai bune de vizitat:
- Ciocanu
- Măgura
- Peștera
- Poiana Mărului
Vă puteți „pierde” printre casele răsfirate și beneficia de multe avantaje. Peisajele vă vor lăsa cu gura căscată, conversațiile interesante cu localnicii vor crea fiorul amintirilor la bunici și experimentarea locului tradițional vă va aduce parcă mai aproape de casă.
Cei mici merită vacanțe de neuitat. Alegeți Transilvania cu multe povești și peisaje de neuitat!
Marina - Andreea Alexandru
Îmi place mult să citesc și cel mai mult o fac în serile de vară când vântul adie ușor, cântă greierii, iar camera mea este cuprinsă de luminile stelelor. Ador să mă pierd printre străduțele orașului meu și să fotografiez ceea ce văd special. Fotografia se combină perfect cu o altă pasiune, călătoritul. Îmi place să vorbesc cu oamenii locurilor vizitate, să le ascult poveștile, să văd peisaje de-a dreptul speciale.
Minunat! Întotdeauna mi-am dorit să fac o astfel de excursie. Îmi aduc aminte că la geografie am avut o profă care ne prezenta totul ca o excursie, orice explicație era o plimbare pe hartă, o poveste, un drum, cu tot ce întâlneai pe el, formele de relief, râurile, orașele și satele, ocupațiile oamenilor. Rămânea însă totul în imaginația mea.
Părinții m-au dus intr-o grămadă de locuri, am colindat țara în lung și-n lat dar o aventură ca a ta, nu am făcut, provocarea de a ajunge la destinație cu obstacole și obiective de atins pe traseu mă ține și acum pe arcuri.
Mâine la prima oră aș porni la drum să fac o astfel de excursie. Copil sau adult așa ceva nu poate fi niciodată plictisitor.