Autor: Marina Alexandru
Mereu se spune că oamenii de la sat au cele mai interesante povești și că, acolo, copiii se distrează cel mai bine și au o copilărie plină de pozne și pățanii haioase. Oare așa este? Pentru că voiam să aflu dacă e adevărat, am realizat un chestionar, cu ajutorul căruia am aflat câteva clipe plăcute din viața unor ardeleni.
Zilele din copilărie în Transilvania
Zilele din copilărie se axau în mare parte pe drumețiile în natură cu prietenii și pe lectură. Totuși, celor mici le plăcea cel mai mult să se joace pe stradă. Toți copiii ieșeau la poartă și se jucau cu vecinii sau cu rudele până târziu. Aveau așa multe idei de activități, încât, uneori, se iscau și certuri atunci când voiau să aleagă ce să facă. De obicei, se jucau de-a v-ați ascunselea ore întregi. Jocul preferat al Alexandrei, care este din Sibiu, era „în grădina casei”, unde se presupunea că în curtea sa este o altă lume și se distra cu prietenii ei. În alte zile, se plimba cu bicicleta.
Fotografie realizată de @littlebocsas
Cei din Transilvania își petreceau și vacanțele în cea mai mare parte acasă. Copiii abia așteptau să vină vara ca să se joace toată ziua pe stradă. Seara, ieșeau mamele să-i cheme la culcare. Aceștia se întristau pentru că parcă s-ar mai fi jucat un pic, dar imediat cum intrau în casă adormeau, cu un zâmbet de nedescris pe buze. În zilele mai călduroase se duceau în grupuri de cel puțin zece copii la scăldat. Erau niște clipe minunate, pline cu râsete. Singurul fapt trist era că de cele mai multe ori se întorceau acasă cu arsuri, iar mamele le dădeau cu iaurt pe piele pentru a opri usturimea. Totuși, imediat cum își reveneau, se duceau iar să se joace în lac pentru că în ciuda posibilelor arsuri, nimic nu era mai distractiv decât o bălăceală cu prietenii.
Fotografie realizată de George Enache (@george_carpatinni)
Uneori părinții mai organizau excursii pe la mare sau prin alte zone din țară. Imediat cum se întorceau acasă, copiii se duceau la vecini să le povestească ce au vizitat și ce s-au jucat. Jan, care locuiește în Sighișoara, spunea că familia lui mergea vara cu cortul, iar el le povestea prietenilor tot ce a făcut, dar și câteva născociri pentru a-i impresiona. Odată le-a zis copiilor din vecini cum că a venit un urs în cortul lui și că s-a luptat cu el, până când animalul s-a speriat și a fugit la el în bârlog.
Deși cei mici aveau întreaga zi la dispoziție pentru a face tot ce-și doreau, din când în când bunicii sau părinții îi mai rugau să ajute cu diverse treburi prin gospodărie. Aceștia se bucurau că puteau să-i facă mândri și nu ezitau niciodată să-și îndeplinească sarcinile. Copiii aveau de adunat ouă, de măturat prin curte sau de udat florile și legumele din grădină. Cele mai multe probleme apăreau la strânsul ouălor pentru că se mai întâmpla să scape unul și le era teamă să nu-și supere bunicii. Totuși, mai existau și activități care nu le făceau plăcere, precum strânsul fânului, dar făceau de nevoie. Chiar dacă atunci nu era încântată de această activitate, Alexandra ar da acum orice pentru o zi călduroasă pe câmp.
Fotografie realizată de Adela Brebeanu (@happy.by.nature_farm)
Și în zilele ploioase micuții ardeleni găseau o soluție pentru a se distra. De exemplu, Alexandra se adăpostea cu prietenii într-un cort din curtea casei sau se ducea în casa unuia dintre amici. După ce se termina joaca, mereu rămânea în urma lor o mare dezordine, dar merita pentru că se distrau pe cinste. Anitei, care este din Mălâncrav, îi plăcea să stea undeva afară, la adăpost, și să asculte ploaia. Era de-a dreptul fascinant să urmărești picăturile de ploaie și să citești puțin pe fundalul acela liniștitor.
Când s-au gândit la cea mai frumoasă amintire, transilvănenilor chestionați le-a fost greu să găsească doar una. Viața la țară era așa frumoasă, încât este dificil să numești o singură clipă ca fiind cea mai frumoasă. Amintirile frumoase cuprindeau jocurile pe stradă, cât și timpul petrecut alături de bunici. Când mergeau la bunici, erau și nesfârșitele plimbări cu căruța. Uneori nepoții mai mergeau cu căruța pe câmp la muncă. Odată, sora mai mică a Andreei, care stă în Mureș, și-a uitat pălăria pe câmp și a fost așa de supărată încât bunicii s-au întors după ea. Cum bunica i-a pus-o pe cap, cum și-a recăpătat zâmbetul strălucitor.
Activitățile părinților
Din păcate, părinții nu își puteau petrece cu copiii așa mult timp pe cât își doreau aceștia. Aveau o mulțime de atribuții precum: locul de muncă, îngrijitul grădinii, hrănitul animalelor, curățenia din gospodărie și din casă. Deși cei mici mai încercau să-i ajute din când în când, tot erau multe de făcut.
Activitățile adulților de astăzi
Și acum adulții au viețile încărcate, dar munca fizică s-a diminuat. Viața acestora se învârte în mare parte în jurul serviciului, dar își acordă timp pentru propria dezvoltare, pentru relaxare cât și pentru oamenii dragi.
Dorul de viața la țară în Transilvania
Fotografie realizată de Oana Mucica (@oanamucica)
Un număr considerabil de adulți de la sat a migrat către mediul urban, deoarece acesta îți oferă posibilitatea de dezvoltare, mulți mutându-se la oraș pentru facultate sau pentru un loc de muncă mai bine plătit. În ciuda avantajelor mediului urban, există multe lucruri de care ardelenilor le e dor precum simplitatea de la sat, natura sau vizitele bunicilor. Lipsesc acele lucruri care păreau neînsemnate, dar care le făceau zilele mai frumoase, fără să realizeze. Alexandra mi-a mărturisit că se gândește să facă câteva investiții pentru a ajuta oamenii de la sat să se bucure de ceea ce oferă mediul urban.
Viața la sat în Transilvania ne oferă o mulțime de amintiri plăcute și ne face să avem o stare continuă de bine. Chiar dacă nu ați trăit aici, nu ezitați să faceți o excursie în Ardeal pentru a sta de vorbă cu localnicii. Oamenii sunt foarte deschiși și vă vor povesti multe întâmplări haioase din copilăria lor, care vă vor face șederea mai frumoasă.
Copertă: fotografie realizată de @cuibulancutei
Marina - Andreea Alexandru
Îmi place mult să citesc și cel mai mult o fac în serile de vară când vântul adie ușor, cântă greierii, iar camera mea este cuprinsă de luminile stelelor. Ador să mă pierd printre străduțele orașului meu și să fotografiez ceea ce văd special. Fotografia se combină perfect cu o altă pasiune, călătoritul. Îmi place să vorbesc cu oamenii locurilor vizitate, să le ascult poveștile, să văd peisaje de-a dreptul speciale.
Ce articol frumos. Într-adevăr, nimic nu se compară cu viața la țară și cu simplitatea ei. Și eu am petrecut vacanțe la țară în copilărie și iubeam să petrec timp în natură, să mă cațăr în copaci, să fac coronițe din flori, să mă întâlnesc cu copiii de pe uliță. Niște amintiri minunate.