Între octombrie 2022-martie 2023, în cadrul proiectului „Mentorat de impact la sat”, formăm profesional un nucleu de 15 educatori, învățători, profesori de gimnaziu și liceu, asistenți sociali, asistenți maternali care lucrează în 7 sate din județele Sibiu și Mureș. Copiii din aceste sate provin în mare parte din medii vulnerabile și au nevoi specifice când vine vorba de educația și orientarea lor în viață. Munca beneficiarilor noștri adulți este extrem de importantă pentru întreaga comunitate pentru că ei au un impact direct în educația copiilor de la sat. Pe lângă formarea profesională, vrem să îi aducem în prim-plan, să îi cunoașteți și voi mai bine și să descoperiți cum se vede lucrul cu copiii de la sat prin ochii lor. De aceea, le luăm participanților interviuri în care povestesc despre ei și despre activitățile lor. 

De data aceasta, vă lăsăm în compania Mălinei Coșorean:

Numele meu este Coșorean Mălina-Liliana, am crescut în satul Florești,  județul Sibiu, unde locuiesc și în prezent. Am studiat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației la Brașov și profesez ca Profesor în Învățământul Preșcolar la Nou Săsesc, unde predau de 2 ani.

Care sunt cele 3 cuvinte care descriu cel mai bine activitatea ta cu copiii la sat?

Trei cuvinte ar fi prea puține, având în vedere cât de multe implică activitatea cu copiii și mi-ar fi greu să fiu atât de succintă, însă consider că răbdare, adaptare și învățare continuă sunt aspectele cele mai importante de care țin cont. Copiii sunt mereu o provocare.

Care este principala provocare pe care o întâmpini în activitatea ta cu copiii de la sat?

Cea mai mare provocare pe care o întâmpin în activitatea didactică la sat, constă în diferența de niveluri cu care lucrez. Având o grupă combinată, lucrez cu copii între 2 și 6 ani. Fiecare dintre ei vine cu nevoi și curiozități diferite. Lucru pe care îl întâmpin și cu copiii din cadrul proiectelor pe care le realizez. Unii mă provoacă mai mult prin prisma curiozităților lor, alții prin faptul că necesită să fie motivați în permanență. În mod normal, nu vedem același progres la toți, dar fiind atât de diferiți, progresul este mult mai greu observabil. Pentru fiecare activitate realizată, fie în cadrul grupei sau al unui proiect, activitățile trebuie gândite pe cel puțin două niveluri. Pe lângă conținutul propriu-zis, atenția mea trebuie și ea să fie divizată, pentru că fiecare copil are nevoie să fie văzut și sprijinit.

Care este cea mai mare satisfacție pe care ți-o aduce activitatea ta cu copiii de la sat?

Satisfacția mea vine din micile progrese pe care le observ la copiii cu care lucrez. Fie că este vorba de un copil care după o jumătate de an, participă la salutul de dimineață și o parte din înviorare, un copil care îmi indică unde se află România pe globul pământesc sau unul care își îmbunătățește atenția și memoria. Când vezi evoluție, la un nivel cât de mic, vezi că toată munca ta nu este degeaba. Unul dintre cele mai mari progrese este deschiderea copiilor. Sunt curioși, dezbat diferite povești, comportamente, fapte, intuiesc temele abordate, îmi cer chiar ei diferite teme sau subiecte pe care să le studiem, decorăm și amenajăm sala de grupă împreună, iar uneori chiar mă corectează sau contrazic.